Următorul conținut este tradus din sursa chineză prin traducere automată, fără post-editare.
Traducerea din japoneză în chineză este una dintre provocările comune în munca de traducere, în special din cauza diferențelor de structură a limbii, a contextului cultural și a gramaticii, care fac procesul de traducere plin de complexitate. În traducerea din japoneză, există multe dificultăți pe care traducătorii chinezi le întâmpină adesea în timpul procesului de traducere, în special în ceea ce privește diferențele gramaticale, selecția vocabularului, titlurile onorifice și exprimarea orală. Acest articol va explora în detaliu aceste dificultăți de traducere și va oferi soluții corespunzătoare.
1. Diferențe în gramatica japoneză
Diferențele gramaticale dintre japoneză și chineză reprezintă una dintre dificultățile comune în traducere. Structura propoziției în japoneză este de obicei în ordinea „subiect+obiect+predicat”, în timp ce în chineză este mai flexibilă, în special în limba vorbită, unde poziția verbului predicat se poate schimba în funcție de context. În plus, japoneza folosește particule pentru a indica relațiile gramaticale, în timp ce chineza folosește ordinea cuvintelor și cuvinte funcționale (cum ar fi „de”, „lai” etc.) pentru a indica relațiile gramaticale. Soluție: La traducere, primul pas este de a descompune propozițiile japoneze, de a înțelege funcțiile gramaticale ale fiecărei părți și apoi de a face ajustări rezonabile conform regulilor gramaticale ale limbii chineze. De exemplu, în japoneză, „が” sau „は” sunt de obicei folosite ca marcatori de subiect, iar la traducere, subiectul poate fi dedus din context, iar structura propoziției poate fi ajustată. În plus, propozițiile inversate comune sau propozițiile cu subiecte omise în japoneză trebuie completate sau rescrise conform obiceiurilor chinezești.
2. Dificultăți în selecția vocabularului
Unele cuvinte din vocabularul japonez nu au corespondențe directe în chineză, ceea ce face ca selecția vocabularului să fie o dificultate majoră în traducere. De exemplu, cuvântul japonez „おরれ様” nu are un cuvânt complet echivalent în chineză. Deși poate fi tradus prin „muncă grea” sau „ai muncit din greu”, contextul și exprimarea celor două nu sunt complet consistente. Soluție: Atunci când întâlnesc vocabular care nu corespunde direct, traducătorii trebuie să facă ajustările adecvate în funcție de context. De exemplu, pentru expresii precum „epuizat”, se pot alege diferite metode de traducere în funcție de formalitatea contextului. În plus, pentru unele cuvinte cu caracteristici culturale, se poate alege o traducere explicativă sau se pot folosi propoziții suplimentare cu explicații pentru a face cititorii din limba țintă să înțeleagă.
3. Traducerea limbajului onorific și modest
Respectul și modestia sunt caracteristici importante ale limbajului japonez, deși nu există expresii similare în chineză. Prin urmare, modul de traducere a expresiilor onorifice și umili din japoneză în chineză reprezintă o dificultate majoră în traducere. În japoneză, onorificele nu se reflectă doar în schimbările verbale, ci și în vocabularul specific și structurile propozițiilor, cum ar fi „ございます” și „おっしいる”, care necesită o atenție specială. Soluție: Atunci când traduc onorifice în japoneză, traducătorii trebuie să ia în considerare obiceiurile de exprimare și contextul cultural al chinezilor. În ocazii formale, se pot alege expresii onorifice precum „tu”, „gui” etc.; În medii mai colocviale, expresiile onorifice pot fi omise în mod corespunzător. În plus, unele onorifice în japoneză pot fi transmise prin schimbări de ton, cum ar fi „おっし동る”, care poate fi tradus prin „a spune” și transmite respect prin context.
4. Fenomenul omisiunii în japoneză
În japoneză, unele componente ale propoziției sunt adesea omise, în special în limba vorbită. De exemplu, în japoneză, subiectul cuvântului „きまか?” este adesea omis, iar „きまか?” poate fi tradus prin „a merge?”, dar partea omisă trebuie adesea clarificată în chineză. Acest fenomen de omisiune necesită ca traducătorii să deducă părțile omise pe baza contextului. Soluție: La traducere, este necesar să se suplimenteze părțile omise pe baza contextului. De exemplu, în japoneză, subiectul cuvântului „きまか?” este omis în limba vorbită, dar atunci când sunt traduse în chineză, subiecte precum „dumneavoastră” sau „noi” ar trebui adăugate în funcție de situație pentru a asigura integritatea propoziției și claritatea exprimării.
5. Influența diferențelor culturale asupra traducerii
Mediile culturale ale japonezei și chinezei sunt diferite, ceea ce face dificilă echivalența directă a anumitor expresii sau obiceiuri în traducere. Mai ales când vine vorba de obiceiuri, tradiții și etichetă socială, traducerea poate necesita ajustări culturale. De exemplu, în japoneză, „いただきます” și „ごちそうさました” nu au expresii complet echivalente în chineză, așa că diferențele culturale trebuie luate în considerare la traducere. Soluție: În această situație, traducătorii trebuie să aibă un anumit nivel de conștientizare interculturală. Pentru expresiile specifice culturii, se poate utiliza traducerea prin adaptare culturală sau se poate oferi o traducere explicativă suplimentară pentru a ajuta cititorii din limba țintă să înțeleagă. De exemplu, „いただ〚す” poate fi tradus ca „Am început să mănânc”, în timp ce „っちそうした” poate fi tradus ca „Vă mulțumesc pentru ospitalitate”, cu adnotări sau explicații adecvate.
6. Particule de dispoziție și adverbe în japoneză
În japoneză există numeroase cuvinte care exprimă starea de spirit și adverbe folosite pentru a exprima emoțiile, atitudinile sau tonul vorbitorului. Aceste particule și adverbe modale adesea nu au echivalente directe în chineză. De exemplu, în japoneză, particule precum „ね”, „よ” și „かな” nu au exact aceleași particule în chineză. Soluție: Când traduceți, puteți utiliza cuvintele tonale corespunzătoare în chineză, în funcție de context. De exemplu, „ね” poate fi tradus ca „ba” sau „corect”, iar „よ” poate fi tradus ca „oh” sau „ah”. Alegerea cuvintelor tonale adecvate în funcție de context poate păstra tonul textului original, făcând în același timp traducerea mai naturală.
7. Gestionarea propozițiilor lungi și compuse
Structurile comune ale propozițiilor lungi și compuse din limba japoneză reprezintă uneori o provocare pentru traducători în ceea ce privește modul de descompunere a propozițiilor. În japoneză, propozițiile compuse conectează diverse componente ale propoziției prin particule și conjuncții, în timp ce în chineză, propozițiile lungi necesită adesea ajustarea structurilor propozițiilor pentru a se exprima clar. Soluție: Pentru propozițiile lungi sau compuse complexe din limba japoneză, traducătorii le pot descompune în funcție de sensul lor și le pot simplifica în mai multe propoziții mai scurte pentru a se conforma obiceiurilor de exprimare chinezești. În plus, trebuie acordată atenție relațiilor dintre componentele fiecărei propoziții pentru a evita problemele de logică neclară sau exprimare inexactă în traducere.
8. Rezumat
Traducerea din japoneză în chineză este un proces dificil care implică diverse dificultăți, cum ar fi diferențele gramaticale, selecția vocabularului, titlurile onorifice și exprimarea orală. Printr-o analiză aprofundată a acestor dificultăți de traducere, se poate constata că există soluții pentru fiecare dificultate. Traducătorii trebuie să aibă o bază lingvistică solidă, o utilizare flexibilă a abilităților lingvistice și sensibilitate interculturală pentru a finaliza mai bine lucrarea de traducere din japoneză în chineză. În procesul de traducere din japoneză, rezolvarea acestor dificultăți nu numai că poate îmbunătăți acuratețea și fluența traducerii, dar poate promova și înțelegerea reciprocă și comunicarea între cele două limbi și culturi.
Data publicării: 24 aprilie 2025